SOS! Vine bebe 2! Ce facem cu bebe 1?
Am fost întrebată, în repetate rânduri, cum fac cu somnul copiilor, astfel încât să aibă ambii copii parte de conectare înainte de somn, cum îi culcăm și cum l-am pregătit pe Luc pentru venirea lui Anton. Sunt câteva lucruri care ne-au făcut această tranziție mai ușoară și care, cred eu, au contribuit la faptul că Luc nu l-a faultat grav pe Anton (până acum).
În atenția părinților care încă nu au descifrat somnul toddlerului și care așteaptă venirea noului bebeluș în familie, ideal, schimbările se fac până să intrați în trimestrul 3 de sarcină, astfel copilul nu va percepe aceste schimbări ca fiind generate de venirea bebelușului. Dacă aranjamentele de somn actuale sunt agreate de toți membrii familiei, bravos pentru echilibru, primim idei. În schimb, dacă crezi că e momentul să (se facă antrenamentul - ce glume ai măi, Ana!), scrie-ne și facem echipă pentru un somn mai așezat.
Indiferent de vârsta copilului mare (îl vom numi așa în continuare doar pentru că este cel MAI mare) și de stilul vostru de parenting, copilul mare va suferi inițial. De aceea, din nou, Mama Planificării ar trebui să ne numim și să ne punem ordine în somn și în rutine cu câteva săptămâni înainte de apariția bebelușului.
🌟 De multe ori părinții, dar mai ales mamele plusează maxim pe final de sarcină, pentru a petrece cât mai mult timp cu cel mare, conștiente fiind că atunci când apare bebelușul , timpul se împarte între cei doi, trei sau mai mulți copii.
Ce putem face? Concret.
✔ Gândiți-vă cu câteva luni înainte și începeți să planificați tranziția pe luni sau săptămâni, astfel încât, gradual lucrurile să fie puse în ordine cu ceva timp înainte de venirea bebelușului. Nu aș face schimbări importante în preajma marelui eveniment, nici o schimbare majoră pe care copilul mare să o asocieze cu venirea celui mic.
✔ Nu-i luați copilului mare pătuțul său, acesta nu trebuie să se simtă dat la o parte, adică deposedat de bunuri în favoarea fratelui sau surorii sale mai mici. Majoritatea copiilor sunt cu adevărat pregătiți să facă tranziția de la pătuțul de bebe la patul de copil mare după vârsta de 3 ani, atunci când reușește să își controleze mai bine impulsul de a coborî din pat. Deci, dacă cel mare e încă mic, suplimentați cu un pătuț de călătorie dacă nu vreți să investiți încă într-un pătuț de lemn, va fi util oricum pentru călătorii.
O tranziție forțată, în preajma unui eveniment important, vă va da bătăi de cap, copilul s-ar putea să nu fie pregătit cu adevărat, iar voi să ajungeți să faceți kilometri returnând copilul în camera lui, pe timp de noapte.
✔ Ajutați-l să devină mai independent la somn, încercați o rutină care să-l avantajeze și să-l facă să se simtă confortabil cu noua situație. Posterele specifice pentru rutină și pașii pentru somn pot fi create împreună, decorate și colorate și lipite pe ușă - un fel de checklist înainte de somn. Astfel, predictibiltatea îndrăgită atât de tare de copii, se va menține și pe parcursul rutinei de somn.
Tip: faceți posterele împreună, decorați-le cu stickere, colorați-le, sky is the limit!
Tip2: Nu mai mituiți copiii! Recompensele nu funcționează decât pe termen scurt. Uitați de ele!
✔ Încercați (în funcție de vârsta sa) să-l includeți pe cel mare în rutina de somn a bebelușului (dacă programul permite), astfel el se va simți apreciat de voi și va înțelege mai bine nevoile acestuia și cum se vor întâmpla lucrurile de acum înainte. (De exemplu: Luc mă ajută cu schimbatul bebelușului, îmi dă scutece, șervețele, duce scutecul murdar la gunoi, etc.).
✔ Dacă tatăl e în peisaj și până acum nu s-a implicat la somn, e momentul lui să strălucească. Să preia frâiele ca un knight in shining armour și să-și formeze propria rutină cu fiecare dintre copii. Cu toții veți avea de câștigat.
love, love