În ultimele luni traumă și atașament sunt cuvintele care se află pe buzele tuturor, indiferent de context. În consultații aud ocazional "nu-mi pot lăsa copilul să plângă, nu vreau să-l traumatizez", prietenii spun "ai văzut nu știu ce știre? M-am traumatizat!", înțelegeți voi. Așa că mi-am făcut o misiune, pe termen scurt, să vorbesc despre acești termeni, să îi explic, să îi întoarcem pe toate părțile, și mai ales să îi fac înțeleși.
În live-ul de aseară de pe instagram cu Claudia Florescu, Psihoterapeut Cognitiv Comportamental, un live pe care l-am așteptat foarte multă vreme, nu am răspuns la întrebarea dacă sleep trainingul afectează atașamentul așa cum mi-am dorit. Și pentru o perfecționistă ca mine, cu bagajul din copilărie de a face lucrurile perfect fără doar și poate (evident, total nerealistă așteptare), a însemnat frământări intense și un somn în care am rezolvat probleme. S-a strigat (de) Frustrare! Am avut o ocazie bună să răspund unei întrebări extrem de importante și am ratat-o.
Drept urmare, am visat azi noapte răspunsul pe care l-aș fi dat. Pentru că acesta este unul dintre beneficiile somnului, putem rezolva problemele complexe în timpul somnului. Nu vi s-a întâmplat niciodată în timpul școlii ca atunci când nu găsiți rezolvarea la o problemă, să dormiți și dimineață să vi se arate calea sau răspunsul? Mie mi s-a întâmplat de multe ori.
Când am mai primit această întrebare, cu alte ocazii, am răspuns mereu în procente, pentru că așa îmi spunea logica mea că e mai ușor de înțeles, că sleep trainingul reprezintă cam 0,001% (să zicem) din economia timpului petrecut cu copilul de-a lungul vieții. Și cred totuși că procentele nu au același impact ca numerele.
Dar, inspirată de un video de pe TikTok, voi traduce în cifre sleep trainingul.