Orice proces de separare necesită o perioadă de adaptare, iar atunci când vine vorba despre grădiniță sau creșă, acest lucru nu face excepție. În acest articol, vom explora cum să facem tranziția copilului la creșă mai ușoară pentru părinți și educatori. Vom discuta despre simptomele anxietății de separare la copii și voi oferi câteva sfaturi practice pentru a construi relații solide, pentru a menține o rutină stabilă și pentru a dezvolta reziliența la cei mici.
Cred că termenul care mă definește cel mai bine zilele acestea, când sunt părinte care se readaptează la creșă (am mai trecut prin acest proces în 2020) este de observator implicat. Știu, e practic incorect, dar așa mă simt.
Simt că participarea mea este infimă în ceea ce privește adaptarea copilului la creșă, din fericire, această sarcină îi revine exclusiv lui, fără prea mare implicare din partea mea, recunosc, mă așteptam să meargă, dar nu chiar în acest ritm. Evident, sunt aspecte la care încă se lucrează, ieri fiind prima zi în care a încercat să doarmă la creșă la prânz, dar nu i-a ieșit.
Aici sunt mai mulți factori direct responsabili pentru așa-zisul eșec, pe scurt, lipsa draperiilor, care urmează să fie instalate, agitația de dinainte, ceva gălăgie, dar pentru toate există rezolvare, iar în unele cazuri rezolvarea e.. timpul.
Revenind la postura de observator, pe copii îi observ, cu drag, cum sunt curioși, un pic sceptici la început, alții, în funcție de temperament, reticenți de-a binelea, alții pășesc încrezători fără să se uite în urmă (decât ocazional).
Deși unii copii par încrezători la prima vedere, în primele săptămâni, părinții, dar și educatorii, ar trebui să observe dacă în cazul copiilor apare ceva anxietate de separare.